miercuri, 29 decembrie 2010
marți, 28 decembrie 2010
Vaporul numit Romania
Acum la sfarsit de an România seamănă cu un vapor care se scufundă lent, dar sigur. În timp ce toţi pasagerii au luat cu asalt bărcile de salvare ca să-şi protejeze viaţa, echipajul îi cheamă să dea o mână de ajutor la pompele de evacuare a apei, pentru a menţine nava pe linia de plutire. Apelul marinarilor pare de-a dreptul ridicol, în condiţiile în care oamenii trebuie să se gândească acum doar la viaţa şi la bunurile lor. Nava nu mai reprezintă nici o miză.Întocmai ca marinarii care, după ce şi-au băgat singuri vaporul sub furtună, cer ajutorul pasagerilor, preşedintele şi premierul apelează acum frecvent la solidaritatea românilor. Emil Boc a cerut solidaritate săptămâna trecută după ce un angajat al TVR s-a aruncat în cap de la balconul sălii Parlamentului în care tocmai se pregătea să ţină un discurs. „Sunt vremuri grele, pe care toţi trebuie să le trecem cu solidaritate", a spus premierul, de parcă nefericitul acela ar fi vrut să se sinucidă nu pentru că l-au împins nevoile, ci ca să-i strice lui sărbătorile. „Să regăsim sensul profund al solidarităţii, puterea de a spera şi de a împlini împreună binele comun de care societatea are atâta nevoie", a spus şi Traian Băsescu în mesajul de Crăciun.Romania a devenit, dupa anul 1989, prizoniera a bunului plac si obiectul experimental al economiei de piata al unei minoritati snapane si fara scrupule, a unor neoameni ce-au secatuit-o de patrimoniu si de resurse materiale si energetice. Ca sa faci apel la solidaritate, azi, si in conditiile in care o minoritate de "malai-mare", cu burtile pline, si-au burdusit conturile cu banii din valorificarea la pret de dumping a fabricilor si uzinelor romanesti, mi se pare o jignire adusa inteligentei poporului roman. Cum sa ceri sacrificii poporului, dupa ce, in vremurile bune, ciocoii noului regim se infruptau din dezintegrarea industriei romanesti, asemeni hienelor din cadavrul cornutelor vanate, in numele asa-zisei economii de piata. Inainte de a avea nerusinarea sa apelezi la solidaritatea romanilor, este, cred eu, necesar sa se explice de ce s-a ajuns aici, de ce carmacii tarii, ce ne promiteau luna de pe cer in schimbul unui nenorocit de vot, ne-au bagat corabia nationala in mijlocul unui mediu absolut ostil si neprielnic pentru neofitii intrati cu capul inainte in "civilizatia consumului". De ce sa facem sacrificii atata timp cat nu stim cine a organizat si ordonat demolarea economiei romanesti. Buna, rea, performanta sau neperformanta, era a noastra si ne castigam o paine cinstita de pe urma ei. Si daca, prin absurd, poporul accepta sa faca, sau sa facem, sacrificii, in aceste conditii ce ne asteapta la capatul calvarului ? Romanul pare ca e batut de Dumnezeu sa fie obiectul sacrificiului si al experimentelor. Sacrifiicii cerea si Ceausescu, si inca dupa 50 de ani de comunism (sau socialism, ca nici nu mai stim ce era) pretins victorios in toate planurile sociale. Sa fie asta un blestem al romanilor, sacrificiul. Sa zicem, ipotetic, in prostia noastra, ca vrem sa fim solidari si dispusi la sacrificii, la noi sacrificii. Si, ma rog, cu cine sa fim solidari. Cu Voiculescu, cel care ne vinde margele colorate prin eterul antenelor, sadind in terenul cenusiu si fertil al novicilor samanta manipularilor fara rusine ? Cu Patriciu, care a luat caimacul la tot ce era vandabil in zacamantul de petrol? Cu Vantu, ca sa ne buzunareasca in continuare cu acceptul tacit al autoritatilor statului ? De ce sa fim solidari si sa acceptam sacrificii ? Ca sa aiba firmele PDL-lui sa ofere comenzi si sa puna strat de asfalt peste strat de asfalt; si asta numai asa ca sa ne aflam in treaba si sa-si umfle ciracii partidului bani din comenzile publice ? Sau ca sa aiba Videanu posibilitatea sa produca borduri pe banda rulanta si astfel sa-si inpuieze averea incomensurabila ? De ce nu se duce Basescu, sau marionata lui, Boc, sa vorbeasca de solidaritate si sacrificii celor pe care-i alimenteaza cu comenzi si-i tine in viata pe timp de criza pe perfuziile comenzilor publice ? De ce sacrificii sa faca numai poporul, solidari sa fie numai prostii dar o mana de pungasi, aciulati sau pripasiti pe langa macelariile publice, sa culeaga mereu roadele sacrificiilor ? Aceste intrebari, naive, le-as pune eu celor ce ne cer, cu nerusinarea celui cu piele obrazului ca talpa de pantofi, solidaritate si sacrificii, fara sa aiba bunul-simt sa explice poporului de ce ne-a bagat corabia (Romania) in furtuna oceanului si nu ne-a pazit de piratii ce bantuie marile si oceanele economiei de piata. Imi vine, auzind oferta de "solutii" a guvernului, in minte o parabola biblica, unde se povesteste ca un bogat (caci si atunci erau bogati, si apucaturie oamenilor erau asemanatoare) nu s-a indurat sa taie, pentru a sarbatorii un eveniment anume, din turma lui de oi (fara numar) una de sacrificiu, ci a recomandat unui sarman, care avea o sindura oaie, s-o sacrifice, la sindrofie, pe altarul solidaritatii. Romania nu mai poate si nu mai are cum sa fie solidarizata acum, fiindca exista doar noi, saracii, si ei, bogatii. Romania a devenit o tara segregata din punct de vedere emotional. Intre bogatii opulenti si saracii adusi la limita de jos a existentei nu poate exista notiune de "noi", si cu atat mai putin de solidaritate. E ca si cum mioarele s-ar solidariza cu lupii, oferindu-se, de buna voie, ca hrana pentru haitele flamande.....
vineri, 17 decembrie 2010
Vina de a fi Roman!
''Printre neamurile fara noroc, ne numaram în frunte noi, Romanii. Ca sa supravietuim în Istorie, ne-am istovit mai mult decat s-au cheltuit alte neamuri ca sa cucereasca pamantul. Nicolae Iorga spunea ca nenorocul ni se trage de la Alexandru Machedon : în loc sa-si ridice privirile spre Miaza-noapte si sa uneasca toate neamurile thracice într-un mare imperiu, Alexandru s-a lasat atras în orbita civilizatiei mediteraneene si, ajuns în culmea puterii, s-a îndreptat spre Asia. Thracii care, dupa spusa lui Herodot, erau «cel mai numeros popor dupa Indieni» au pierdut, prin Alexandru, singura lor sansa de a intra în istoria universala ca factor autonom; ei au contribuit la facerea Istoriei, dar în numele altora: în numele Imperiului Roman sau al Bizantului, prin împaratii pe care i-au dat cu prisosinta atat Rasaritului cat si Apusului. Dar Nicolae Iorga a înteles admirabil consecintele îndepartate ale gestului lui Alexandru Machedon: uriasul rezervor de oameni, energii si mituri pe care îl constituia spatiul balcano-carpatic, nu si-a mai putut gasi de atunci prilej de a intra masiv si de-sine-statator în Istorie. Politiceste Thracii au pierit fara urmasi…
O mie de ani în urma, a avut loc ceea ce putem numi pe drept cuvant o catastrofa de incalculabile consecinte pentru istoria Romanilor: Slavii au ocupat Peninsula Balcanica si s-au întins pana la Adriatica. Marea unitate etnica, lingvistica si culturala pe care, în pofida tuturor navalirilor barbare, o alcatuia romanitatea orientala (care se numea, chiar din secolul IV dupa Christos, Romania), a fost definitiv sfaramata. Neamul Romanesc se va forma pe o întindere imensa – din Balcani si pana în muntii Tatrei – dar destinul lor politic va fi limitat la Dacia. Politiceste, romanitatea sud-dunareana va fi condamnata; ca si Thracia, dupa Alexandru Machedon, Romania orientala va servi destinele altora. Posibilitatile unui organism politic unitar, zamislindu-se în spatiul întregii Romania, au fost definitiv anulate prin asezarea masiva a slavilor în Peninsula Balcanica.
De ce am idolatriza, noi, Romanii, Istoria ? Descindem dintr-unul din «neamurile cele mai numeroase din lume» si praful s-a ales de el, nici macar limba nu i se mai cunoaste. Am facut parte dintr-o Romanie de trei ori mai mare decat Dacia, si «vicisitudinile istoriei» au sfaramat-o definitiv; o mana de Macedoneni trebuie sa plateasca si astazi, cu lacrimi si sange, nenorocul de a se fi nascut Romani. Toata lumea e de acord ca Dacii se aflau asezati pe pamantul nostru cu cel putin o mie de ani înainte de Christos, si cu toate acestea am fost singurul popor european caruia i s-a contestat dreptul de a stapani tara pe care au locuit-o mosii si stramosii lui.
Istoria Neamului Romanesc n-a fost decat o lunga, necontenita, halucinanta hemoragie. Ne-am alcatuit într-un uragan si am crescut în vifor. Popor de frontiera, luptam si muream pentru toti. Muream, mai ales, platind miopia si neghiobia altora.”
(Mircea Eliade – “Teroarea istoriei” si destinul Romaniei)
O mie de ani în urma, a avut loc ceea ce putem numi pe drept cuvant o catastrofa de incalculabile consecinte pentru istoria Romanilor: Slavii au ocupat Peninsula Balcanica si s-au întins pana la Adriatica. Marea unitate etnica, lingvistica si culturala pe care, în pofida tuturor navalirilor barbare, o alcatuia romanitatea orientala (care se numea, chiar din secolul IV dupa Christos, Romania), a fost definitiv sfaramata. Neamul Romanesc se va forma pe o întindere imensa – din Balcani si pana în muntii Tatrei – dar destinul lor politic va fi limitat la Dacia. Politiceste, romanitatea sud-dunareana va fi condamnata; ca si Thracia, dupa Alexandru Machedon, Romania orientala va servi destinele altora. Posibilitatile unui organism politic unitar, zamislindu-se în spatiul întregii Romania, au fost definitiv anulate prin asezarea masiva a slavilor în Peninsula Balcanica.
De ce am idolatriza, noi, Romanii, Istoria ? Descindem dintr-unul din «neamurile cele mai numeroase din lume» si praful s-a ales de el, nici macar limba nu i se mai cunoaste. Am facut parte dintr-o Romanie de trei ori mai mare decat Dacia, si «vicisitudinile istoriei» au sfaramat-o definitiv; o mana de Macedoneni trebuie sa plateasca si astazi, cu lacrimi si sange, nenorocul de a se fi nascut Romani. Toata lumea e de acord ca Dacii se aflau asezati pe pamantul nostru cu cel putin o mie de ani înainte de Christos, si cu toate acestea am fost singurul popor european caruia i s-a contestat dreptul de a stapani tara pe care au locuit-o mosii si stramosii lui.
Istoria Neamului Romanesc n-a fost decat o lunga, necontenita, halucinanta hemoragie. Ne-am alcatuit într-un uragan si am crescut în vifor. Popor de frontiera, luptam si muream pentru toti. Muream, mai ales, platind miopia si neghiobia altora.”
(Mircea Eliade – “Teroarea istoriei” si destinul Romaniei)
vineri, 10 decembrie 2010
Treziti-va odata!
Acum 21 de ani, poporul roman a rupt catusele libertatii de la maini si picioare, castigandu-si o libertate fizica. In mandria lor prosteasca, in loc a le arunca, catusele rupte si le-au pus coroana pe frunti, incatusandu-si mintile.
De 21 de ani, in Romania, monarhia prostiei domneste peste tot, cu mii, zeci de mii, milioane de regi inchipuiti. Acelasi popor care a dat nastere celor mai straluciti oameni de stiinta si cultura ai lumii si care nu de mult depaseau cu regularitate productiile preconizate, astazi ofera lumii intregi un spectacol al prostiei fara precedent.
Cei ce au puterea a intelege ceea ce se intampla si prefera a nu opri acest spectacol absurd sunt adevaratii tradatori. Cei ce ne conduc, practic nu au nicio vina, deoarece ei nu sunt decat exponentii prostiei si incompetentei populare.
De 21 de ani ne inchinam prostiei, incompetentei si visurilor noastre absurde, lasandu-ne sufletele intemnitate in trecut.Sansa enorma pe care milioane de romani saraci o au pentru a schimba viitorul lor exista.Ea nu este violenta ci convingerea clara ferma ca sintem o mare familie umana o mare natiune formata din frati si surori, rude care se respecta si au un tel comun cel mai important din viata fiecaruia:telul suprem ROMANIA...
De 21 de ani, in Romania, monarhia prostiei domneste peste tot, cu mii, zeci de mii, milioane de regi inchipuiti. Acelasi popor care a dat nastere celor mai straluciti oameni de stiinta si cultura ai lumii si care nu de mult depaseau cu regularitate productiile preconizate, astazi ofera lumii intregi un spectacol al prostiei fara precedent.
Cei ce au puterea a intelege ceea ce se intampla si prefera a nu opri acest spectacol absurd sunt adevaratii tradatori. Cei ce ne conduc, practic nu au nicio vina, deoarece ei nu sunt decat exponentii prostiei si incompetentei populare.
De 21 de ani ne inchinam prostiei, incompetentei si visurilor noastre absurde, lasandu-ne sufletele intemnitate in trecut.Sansa enorma pe care milioane de romani saraci o au pentru a schimba viitorul lor exista.Ea nu este violenta ci convingerea clara ferma ca sintem o mare familie umana o mare natiune formata din frati si surori, rude care se respecta si au un tel comun cel mai important din viata fiecaruia:telul suprem ROMANIA...
joi, 9 decembrie 2010
De ce ne urăsc fiii celor care au bolşevizat România?
Imediat după evenimentele din decembrie 1989, în peisajul mediatic au apărut voci care au început să ne răstălmăcească istoria, minimalizînd şi denaturînd faptele de glorie ale înaintaşilor, să ne defăimeze personalităţile devenite simboluri şi valori ale spiritualităţii româneşti şi, în general, să-i prezinte pe români ca un popor necivilizat, fără cultură, fără demnitate. La început, mai timide, aceste atacuri au crescut, treptat, în agresivitate, ajungîndu-se ca, astăzi, ele să devină un fapt obişnuit, de care nu se mai simt deranjaţi nici măcar cei direct vizaţi, adică românii. Constrînşi să se îngrijească de propria existenţă, sub presiunea unui individualism impus aproape cu brutalitate de activiştii neoliberalismului postdecembrist, mulţi dintre ei nu şi-au mai dat seama că în România se instaura, cu ficare acţiune politică sau aşa-zisă reformă administrativă, economică, culturală etc., un regim de ocupaţie.
N-au sesizat, deşi s-au străduit unii să le deschidă ochii, că atacurile din ce în ce mai virulente asupra valorilor noastre culturale au fost gîndite tocmai să înlesnească realizarea acestui obiectiv. În acest scop, trebuiau demolaţi stîlpii de rezistenţă ai unităţii şi coeziunii poporului, ai credinţei sale strămoşeşti, ai dorinţei sale de a trăi într-o ţară liberă şi independentă, în care să se simtă stăpîn pe munca şi bogăţiile sale, valori pentru care şi-au dat viaţa generaţii întregi de înaintaşi.
Mulţi au fost duşi în eroare de aceste atacuri perfide, ajungînd chiar să creadă că trecutul istoric al poporului român, în spiritul căruia au fost educate atîtea şi atîtea generaţii de români, ar fi fost glorificat, artificial, de propaganda comunistă. Campania furibundă de condamnare a fostului regim, ce a reprezentat, practic, suportul ideologic al acţiunilor de demolare a structurilor instituţionale ale statului, s-a dovedit a fi extrem de benefică şi pentru propaganda denigratoare îndreptată împotriva valorilor definitorii ale neamului românesc.
A trebuit, însă, să treacă 20 de ani, să vedem ţara prăbuşită, cu economia devastată, cu bogăţiile ei în mîna a tot felul de aventurieri străini, cu valorile noastre spirituale defăimate, cu învăţămîntul, cultura, sănătatea şi chiar vitalitatea poporului grav afectate, ca să ne dăm seama că tot ceea ce a început în acel decembrie nefericit pentru poporul român n-a fost nimic altceva decît o agresiune de mari proporţii, care continuă şi în prezent şi care nu are alt scop decît să ne piardă ca neam, pentru ca aceste teritorii şi cine or mai rămîne pe ele să ajungă pentru totdeauna sub stăpînire străină.
Dacă mai sînt unii care se îndoiesc de această perspectivă şi nu înţeleg că tot dezastrul ce s-a produs în ultimii 20 de ani este rezultatul unor acţiuni premeditate, le supun atenţiei, ca un argument suplimentar, o scurtă analiză asupra unora dintre cei mai aprigi detractori şi defăimători ai neamului românesc.
În primul rînd, cred că nu-i o simplă coincidenţă că, în marea lor majoritate, aceştia sînt fiii celor care, tot într-un moment greu pentru ţară, respectiv spre sfîrşitul celui de-al II-lea război mondial, au impus, de asemenea, României un regim de stăpînire străină, făcîndu-se cunoscuţi prin zelul lor nemăsurat faţă de ocupantul sovietic. Activişti ai bolşevizării ţării şi duşmani ai poporului român, aceştia ne-au rămas în amintire prin cunoscutele fapte criminale din anii ’50, ce au urmărit anihilarea fizică a intelectualităţii, considerată, pe bună dreptate, stîlpul rezistenţei naţionale. A se constata că analizele şi rechizitoriile asupra acestor grave evenimente i-au ocolit, cu premeditare, pe adevăraţii vinovaţi. Au fost supuşi, însă, oprobriului public tot românii, care, din ignoranţă, au devenit victime ale manipulării şi au fost folosiţi în asemenea acţiuni barbare.
Adevăraţii criminali de atunci şi-au dus traiul tihnit pînă la adînci bătrîneţe şi şi-au lăsat urmaşi de nădejde, care le continuă “opera” şi în vremurile noastre. Iată, doar, patru dintre aceste nume: Leonte Tismăneanu, născut Leonid Tismineţki, Walter Roman, născut Neuländer, Dionis Patapievici, născut Denys Patapiewicz, şi Mihai Oişteanu, născut Mihail Oigenstein. Ce au ei în comun? În primul rînd, faptul că toţi sînt evrei, proveniţi din teritoriile unde sovieticii şi-au pregătit acţiunile împotriva României, toţi, după 1964, şi-au românizat numele pentru a-şi ascunde originea, dar, mai ales, crimele săvîrşite în perioada de bolşevizare a României, toţi au ajuns, cu sprijinul Moscovei şi al NKVD-ului, pe trepte înalte ale ierarhiei de partid, toţi şi-au lăsat cel puţin cîte un urmaş cărora le-a transmis atitudinea lor ostilă faţă de români şi misiunea de a continua să-i duşmănească.
Anul 1964 a marcat începutul unei perioade de dezgheţ în politica statului comunist. Românii din nomenclatura de partid şi-au întărit poziţiile şi au început să imprime propagandei şi ideologiei de partid un caracter naţional din ce în ce mai pronunţat. S-au recunoscut şi au fost condamnate chiar şi o parte din greşelile şi crimele trecutului. România se distanţa tot mai mult de Moscova şi stabilea relaţii cu lumea occidentală. Concomitent, aparatul de partid şi instituţiile statului au fost curăţate de elemente alogene, barîndu-se, totodată, prin subtile pîrghii administrative, accesul etnicilor minoritari în funcţii importante. În aceste condiţii, indivizi ca aceia nominalizaţi mai sus şi-au pierdut poziţiile dominante în partid şi, o dată cu ele, privilegiile importante de care beneficiau. Desigur, n-au fost aruncaţi în stradă din locuinţele luxoase pe care le ocupau, aşa cum au făcut odraslele lor cu românii după 1990, dar nici nu li s-a mai permis desfrîul şi opulenţa cu care se obişnuiseră şi, mai ales, favoarea pe care le-o dădea puterea.Cei care le-au făcut această “neplăcere” erau tocmai românii, pe care ei îi urau genetic şi lucru acesta n-aveau cum să-l uite. Unii au mai apucat momentul răzbunării din decembrie 1989, aşa cum a fost Silviu Brucan, alt evreu cu nume schimbat, alţii au lăsat pe seama urmaşilor duşmănia împotriva românilor şi, din cîte se constată, aceştia se dovedesc extrem de zeloşi în a-şi executa aceste obligaţii testamentare. Îi recunoaştem, prin ostilitatea ce o manifestă faţă de români, prin înverşunarea cu care încearcă să ne înstrăineze de valorile naţionale şi, în general, prin răul imens făcut ţării în aceşti 20 de ani, pe indivizi ca Vladimir Tismăneanu, Petre Roman, Horia Roman Patapievici sau Andrei Oişteanu. Sînt binecunoscute blasfemiile lor împotriva personalităţilor istorice, culturale, teologice etc. care ne-au marcat istoria şi ne-au ridicat spiritualitatea naţională ce ne dă identitate, legitimitate şi ne plasează în rîndul naţiunilor civilizate etc.
Şi ei, ca şi bolşevicii din care, biologic, se trag, tot de pe funcţii de autoritate îi duşmănesc pe români. Puterea ce le-o conferă aceste funcţii le permit să acţioneze cu mai multă eficienţă şi, totodată, să beneficieze de privilegii şi să ducă un trai opulent pe seama poporului pe care-l batjocoresc prin cele mai infame expresii. Dacă părinţii lor i-au duşmănit pe români în numele comunismului, iată că ei o fac de pe poziţie de anticomunişti. Numai vectorul s-a schimbat, scopul a rămas însă acelaşi, adică să-i menţină pe români într-o stare de înapoiere culturală pentru a-i putea domina.
Pentru români se pun, însă, nişte întrebări: de ce tocmai Patapievici, cel care s-a afirmat deschis ca denigrator al neamului românesc, a fost numit şi reinvestit în funcţia de preşedinte al Institutului Cultural Român, organism care ar trebui să ne promoveze cultura şi valorile în lume şi de care el, de fapt, se foloseşte pentru a ne batjocori şi a ne expune în ipostaze umilitoare? De ce o altă odraslă de bolşevic, în speţă Tismăneanu, a ajuns “inchizitorul” comunismului, folosindu-se de această ocazie, autoritate şi, bineînţeles, fonduri substanţiale, pentru a-i ataca, de fapt, tot pe români? De ce şi celelalte odrasle de bolşevici se situează bine în zona privilegiaţilor postdecembrişti, nimeni nu-i deranjează cu nimic, ocupă funcţii importante, duc un trai opulent pe seama românilor pe care continuă să-i umilească cu abjecţiile lor anticomuniste? Sunt întrebări la care ar trebui să răspundă cel care le-a încredinţat aceste funcţii şi continuă să-i încurajeze în acţiunile lor, deşi acestea oripilează tot mai multă lume.
N-au sesizat, deşi s-au străduit unii să le deschidă ochii, că atacurile din ce în ce mai virulente asupra valorilor noastre culturale au fost gîndite tocmai să înlesnească realizarea acestui obiectiv. În acest scop, trebuiau demolaţi stîlpii de rezistenţă ai unităţii şi coeziunii poporului, ai credinţei sale strămoşeşti, ai dorinţei sale de a trăi într-o ţară liberă şi independentă, în care să se simtă stăpîn pe munca şi bogăţiile sale, valori pentru care şi-au dat viaţa generaţii întregi de înaintaşi.
Mulţi au fost duşi în eroare de aceste atacuri perfide, ajungînd chiar să creadă că trecutul istoric al poporului român, în spiritul căruia au fost educate atîtea şi atîtea generaţii de români, ar fi fost glorificat, artificial, de propaganda comunistă. Campania furibundă de condamnare a fostului regim, ce a reprezentat, practic, suportul ideologic al acţiunilor de demolare a structurilor instituţionale ale statului, s-a dovedit a fi extrem de benefică şi pentru propaganda denigratoare îndreptată împotriva valorilor definitorii ale neamului românesc.
A trebuit, însă, să treacă 20 de ani, să vedem ţara prăbuşită, cu economia devastată, cu bogăţiile ei în mîna a tot felul de aventurieri străini, cu valorile noastre spirituale defăimate, cu învăţămîntul, cultura, sănătatea şi chiar vitalitatea poporului grav afectate, ca să ne dăm seama că tot ceea ce a început în acel decembrie nefericit pentru poporul român n-a fost nimic altceva decît o agresiune de mari proporţii, care continuă şi în prezent şi care nu are alt scop decît să ne piardă ca neam, pentru ca aceste teritorii şi cine or mai rămîne pe ele să ajungă pentru totdeauna sub stăpînire străină.
Dacă mai sînt unii care se îndoiesc de această perspectivă şi nu înţeleg că tot dezastrul ce s-a produs în ultimii 20 de ani este rezultatul unor acţiuni premeditate, le supun atenţiei, ca un argument suplimentar, o scurtă analiză asupra unora dintre cei mai aprigi detractori şi defăimători ai neamului românesc.
În primul rînd, cred că nu-i o simplă coincidenţă că, în marea lor majoritate, aceştia sînt fiii celor care, tot într-un moment greu pentru ţară, respectiv spre sfîrşitul celui de-al II-lea război mondial, au impus, de asemenea, României un regim de stăpînire străină, făcîndu-se cunoscuţi prin zelul lor nemăsurat faţă de ocupantul sovietic. Activişti ai bolşevizării ţării şi duşmani ai poporului român, aceştia ne-au rămas în amintire prin cunoscutele fapte criminale din anii ’50, ce au urmărit anihilarea fizică a intelectualităţii, considerată, pe bună dreptate, stîlpul rezistenţei naţionale. A se constata că analizele şi rechizitoriile asupra acestor grave evenimente i-au ocolit, cu premeditare, pe adevăraţii vinovaţi. Au fost supuşi, însă, oprobriului public tot românii, care, din ignoranţă, au devenit victime ale manipulării şi au fost folosiţi în asemenea acţiuni barbare.
Adevăraţii criminali de atunci şi-au dus traiul tihnit pînă la adînci bătrîneţe şi şi-au lăsat urmaşi de nădejde, care le continuă “opera” şi în vremurile noastre. Iată, doar, patru dintre aceste nume: Leonte Tismăneanu, născut Leonid Tismineţki, Walter Roman, născut Neuländer, Dionis Patapievici, născut Denys Patapiewicz, şi Mihai Oişteanu, născut Mihail Oigenstein. Ce au ei în comun? În primul rînd, faptul că toţi sînt evrei, proveniţi din teritoriile unde sovieticii şi-au pregătit acţiunile împotriva României, toţi, după 1964, şi-au românizat numele pentru a-şi ascunde originea, dar, mai ales, crimele săvîrşite în perioada de bolşevizare a României, toţi au ajuns, cu sprijinul Moscovei şi al NKVD-ului, pe trepte înalte ale ierarhiei de partid, toţi şi-au lăsat cel puţin cîte un urmaş cărora le-a transmis atitudinea lor ostilă faţă de români şi misiunea de a continua să-i duşmănească.
Anul 1964 a marcat începutul unei perioade de dezgheţ în politica statului comunist. Românii din nomenclatura de partid şi-au întărit poziţiile şi au început să imprime propagandei şi ideologiei de partid un caracter naţional din ce în ce mai pronunţat. S-au recunoscut şi au fost condamnate chiar şi o parte din greşelile şi crimele trecutului. România se distanţa tot mai mult de Moscova şi stabilea relaţii cu lumea occidentală. Concomitent, aparatul de partid şi instituţiile statului au fost curăţate de elemente alogene, barîndu-se, totodată, prin subtile pîrghii administrative, accesul etnicilor minoritari în funcţii importante. În aceste condiţii, indivizi ca aceia nominalizaţi mai sus şi-au pierdut poziţiile dominante în partid şi, o dată cu ele, privilegiile importante de care beneficiau. Desigur, n-au fost aruncaţi în stradă din locuinţele luxoase pe care le ocupau, aşa cum au făcut odraslele lor cu românii după 1990, dar nici nu li s-a mai permis desfrîul şi opulenţa cu care se obişnuiseră şi, mai ales, favoarea pe care le-o dădea puterea.Cei care le-au făcut această “neplăcere” erau tocmai românii, pe care ei îi urau genetic şi lucru acesta n-aveau cum să-l uite. Unii au mai apucat momentul răzbunării din decembrie 1989, aşa cum a fost Silviu Brucan, alt evreu cu nume schimbat, alţii au lăsat pe seama urmaşilor duşmănia împotriva românilor şi, din cîte se constată, aceştia se dovedesc extrem de zeloşi în a-şi executa aceste obligaţii testamentare. Îi recunoaştem, prin ostilitatea ce o manifestă faţă de români, prin înverşunarea cu care încearcă să ne înstrăineze de valorile naţionale şi, în general, prin răul imens făcut ţării în aceşti 20 de ani, pe indivizi ca Vladimir Tismăneanu, Petre Roman, Horia Roman Patapievici sau Andrei Oişteanu. Sînt binecunoscute blasfemiile lor împotriva personalităţilor istorice, culturale, teologice etc. care ne-au marcat istoria şi ne-au ridicat spiritualitatea naţională ce ne dă identitate, legitimitate şi ne plasează în rîndul naţiunilor civilizate etc.
Şi ei, ca şi bolşevicii din care, biologic, se trag, tot de pe funcţii de autoritate îi duşmănesc pe români. Puterea ce le-o conferă aceste funcţii le permit să acţioneze cu mai multă eficienţă şi, totodată, să beneficieze de privilegii şi să ducă un trai opulent pe seama poporului pe care-l batjocoresc prin cele mai infame expresii. Dacă părinţii lor i-au duşmănit pe români în numele comunismului, iată că ei o fac de pe poziţie de anticomunişti. Numai vectorul s-a schimbat, scopul a rămas însă acelaşi, adică să-i menţină pe români într-o stare de înapoiere culturală pentru a-i putea domina.
Pentru români se pun, însă, nişte întrebări: de ce tocmai Patapievici, cel care s-a afirmat deschis ca denigrator al neamului românesc, a fost numit şi reinvestit în funcţia de preşedinte al Institutului Cultural Român, organism care ar trebui să ne promoveze cultura şi valorile în lume şi de care el, de fapt, se foloseşte pentru a ne batjocori şi a ne expune în ipostaze umilitoare? De ce o altă odraslă de bolşevic, în speţă Tismăneanu, a ajuns “inchizitorul” comunismului, folosindu-se de această ocazie, autoritate şi, bineînţeles, fonduri substanţiale, pentru a-i ataca, de fapt, tot pe români? De ce şi celelalte odrasle de bolşevici se situează bine în zona privilegiaţilor postdecembrişti, nimeni nu-i deranjează cu nimic, ocupă funcţii importante, duc un trai opulent pe seama românilor pe care continuă să-i umilească cu abjecţiile lor anticomuniste? Sunt întrebări la care ar trebui să răspundă cel care le-a încredinţat aceste funcţii şi continuă să-i încurajeze în acţiunile lor, deşi acestea oripilează tot mai multă lume.
marți, 7 decembrie 2010
Sa mai si radem
In urma presiunilor uriase la care a fost supus Julian Assange, dupa publicarea a sute de mii de documente secrete, fondatorul Wikileaks a fost nevoit sa contraatace, amenintand comunitatea internationala cu dezvaluiri deranjante. “In cazul in care agentiile de spionaj ale SUA nu vor inceta cu aceste hartuieli demne de Gestapo, ma vad nevoit sa fac publice cateva informatii extrem de sensibile, care pot afecta grav echilibrul global. Ca sa dau un exemplu, am documente clare asupra prezentei presedintelui Obama la o anumita adresa intr-o anumita zi, intr-un imobil in care se afla o anumita afacere, de o anumita natura. Nu zic sexuala, ci de o anumita natura”, a comentat Julian Assange. Intrebat de reporterii nostri daca are informatii sensibile si despre Romania, Assange a raspuns afirmativ, sustinand ca detine o telegrama secreta trimisa de Ambasada SUA la Bucuresti, in care se precizeaza IQ-ul primarului din Sectorul 5: “Va asigur ca daca autoritatile statului roman incearca ceva impotriva mea, voi face public IQ-ul lui Vanghelie si credeti-ma, nu va fi usor pentru nimeni sa traiasca dupa ce a aflat o asemenea informatie. Ar fi o surpriza uriasa”.
Vanghelie neaga ca ar avea IQ
Confruntat de reporterii nostri pe tema declaratiei lui Assange, Marian Vanghelie a negat initial ca ar avea vreun IQ, sustinand ca Assange este un santajist international si ca “daca ar locui la mine in sector, pai as stiu eu cum sa pun pana pe el. As scoate untul din el, panarama mamii lui de australopitec!”.
Dupa ce reporterii nostri i-au atras atentia primarului Vanghelie ca toti oamenii au IQ, Vanghelie a parut putin contrariat, sustinand ca chiar daca ar avea un IQ, el are unul foarte mic, iar informatiile contrare aparute in presa sunt niste zvonuri.
“Daca am 30 ! Daca ! Nu zic, e posibil sa am un 35! Dar ce e peste 35 e de la el! Sunt minciunile si fabricatiunile lui Assange, acest violator sexual, prieten cu Guru Bivolaru!”, a mai declarat Marian Vanghelie.
Sursa: Trombon.ro
Vanghelie neaga ca ar avea IQ
Confruntat de reporterii nostri pe tema declaratiei lui Assange, Marian Vanghelie a negat initial ca ar avea vreun IQ, sustinand ca Assange este un santajist international si ca “daca ar locui la mine in sector, pai as stiu eu cum sa pun pana pe el. As scoate untul din el, panarama mamii lui de australopitec!”.
Dupa ce reporterii nostri i-au atras atentia primarului Vanghelie ca toti oamenii au IQ, Vanghelie a parut putin contrariat, sustinand ca chiar daca ar avea un IQ, el are unul foarte mic, iar informatiile contrare aparute in presa sunt niste zvonuri.
“Daca am 30 ! Daca ! Nu zic, e posibil sa am un 35! Dar ce e peste 35 e de la el! Sunt minciunile si fabricatiunile lui Assange, acest violator sexual, prieten cu Guru Bivolaru!”, a mai declarat Marian Vanghelie.
Sursa: Trombon.ro
duminică, 5 decembrie 2010
Podul lui Traian
Podul lui Traian ? Mă îndoiesc ! Toată lumea a învăţat la şcoală (atât în clasele primare, cât şi în liceu), la capitolul antichitatea românilor, că în răstimpul 103-105 arhitectul Apollodor din Damasc a construit un pod peste Dunăre, graţie căruia Traian a reuşit să-şi treacă armatele în Dacia şi să o transforme în provincie romană ! Faină chestia, mai ales că este vorba de o minune a antichităţii în această parte a lumii, fiind considerat cel mai lung pod din Imperiul Roman ! Numai că. informaţia nu prea pare în regulă, mai ales că nici nu are "acte" ! O să mă întrebaţi: "Cum adică nu pare în regulă ?" Foarte simplu. Pentru construcţia acestui pod de către romani nu există nici un document. Nici măcar unul ! Nici de factură folclorică, nici epigrafică şi nici literară ! Apoi trebuie să vă atrag atenţia că istoria este o materie de studiu logică. Ori, această acţiune de construire a podului de la Drobeta de către Traian, prin intermediul arhitectului Apollodor din Damasc, este absolut ilogică ! Să vorbim întâi despre documente. Este cunoscut faptul că monumentul triumfal ridicat de Traian în urma victoriei împotriva dacilor şi cunoscut sub numele de Columna lui Traian, este o cronică în piatră care relatează pas cu pas cucerirea Daciei. Pe un asemenea monument, mai ales că este construit de acelaşi arhitect care se presupune că a ridicat şi Podul de la Drobeta, Apollodor din Damasc, este practic imposibil să nu apară o asemenea realizare ! Fie si numai pentru satisfacerea orgoliului împărătesc şi a celui ce l-a construit., fără a mai pune la socoteală faptul că fără existenţa acestui pod poate că Dacia nu ar fi putut fi ocupată. Cu toate acestea dacă întrebăm documentele în legătură cu acest pod, ele tac, nu există dovezi literare sau epigrafice care să ateste construcţia podului de către romani ! Există însă în folclorul aromân o baladă populară care vorbeşte despre construcţia acestui pod. O sa vă spun imediat despre ce este vorba. Până atunci însă să vorbim puţin despre logica acestei afirmaţii tratată de specialişti ca "bătută în cuie". De ce ? 1. În primul rând este absolut ilogic ca romanii să fi putut construi podul de la Drobeta într-un răstimp atât de scurt (numai 2 ani) în condiţiile în care unul dintre maluri se afla încă în stăpânirea dacilor ! 2. În al doilea rând este absolut ilogic ca Decebal, pentru care libertatea poporului său era mai presus de orice altceva să stea cu mâinile în sân şi să privească cum se construieşte un pod care punea în pericol însăşi existenţa statului dac ! 3. IN AL TREILEA RAND AFIRMATIA ESTE ILOGICA INTRUCAT CERCETARI FACUTE DE INGINERI AU PUS IN EVIDENTA FAPTUL CA PE VREME DE PACE SI CU TEHNICA ACTUALA,SUNT NECESARI CCA 5 ANI PENTRU FINALIZAREA UNEI ASEMENEA CONSTRUCTII!!! Atunci era război ! Iar Traian nu era un copil care se juca de-a războiul să nu-şi dea seama că-şi decimează armata în van urmărind finalizarea acestui proiect. Tocmai de aceea pe Columnă armata romană trece PE UN POD DE VASE ! Acestea fiind spuse să vedem, totuşi, ce este cu Podul "buclucaş". Cine a construit podul de piatră de peste Dunăre ? Mi se pare mult mai verosimil şi mai logic din punct de vedere istoric ca Podul de la Drobeta să fi fost construit cu ceva timp înaintea războaielor daco-romane, pe timp de pace, climat mult mai propice pentru realizarea unei asemenea construcţii. Cine şi de ce să fi construit această "perlă" a ultimei provincii cucerite de romani ? Dacii stăpâneau, înainte vreme, ambele maluri ale Dunării. Prin urmare este verosimil faptul ca Podul să fi fost construit de ei ! Faptul apare cu totul logic după ce-l citim pe Strabon:" Burebista stăpâneşte peste tot teritoriul de pe ambele maluri ale Dunării". Acelaşi autor ne spune: "(Burebista) trecea fluviul când dorea.", însă Dacia nu era putere navală la acea vreme ! Dacă iarna Dunărea putea fi traversată pe gheaţă, cum se întâmplă în cazul atacului lui Decebal în Moesia, care era modalitatea de a trece Dunărea, vara, decât. pe un pod ! Aceasta având în vedere că Burebista, cum spuneam, nu dispunea de o flotă din care să facă pod de vase. Mai mult pentru această afirmaţie există chiar şi documentaţie ! O baladă populară aromână, intitulată "Puntea din artă" ne vorbeşte, valorificând probabil o legendă mai veche, despre trei meşteri constructori iscusiţi care au lucrat la construcţia unui pod peste Dunăre vreme de şase ani ! A se observa că cifra concordă cu cercetările moderne. Având în vedere că Burebista stăpânea peste ambele maluri ale Dunării este de la sine înţeleasă necesitatea geo-strategică a construirii acestui pod peste care Burebista "trecea fluviul când dorea". Necesitate care se impunea având în vedere faptul că Imperiul Roman încerca să-şi extindă dominaţia în sudul Dunării ! Prin urmare, este logic şi de bun simţ să conchidem că, Burebista este constructorul podului de la Drobeta. Apollodor doar a refăcut partea de lemnărie a podului pentru ca Traian să poată avea o cale mai facilă pentru a jefui Dacia de toate bogăţiile ei ! Dar ce se întâmplase cu podul în ajunul ocupaţiei romane ? Decebal, strateg vestit, surprins de atacul romanilor, distruge lemnăria podului. Faptul pare a fi atestat de bucăţile de bârne arse aflate la fata locului. Deci, pentru a frâna în oarecare măsură invazia romană, Decebal, din necesităţi de strategie militară, distruge opera înaintaşului său, Burebista. Aceasta va fi refăcută de un alt DAC, de această dată împărat al Bizanţului, anume CONSTANTIN CEL MARE, născut în oraşul Niş, aflat azi în Bulgaria ! Când, oare, vom înceta a mai ridica elogii cuceritorilor şi vom trece sub semnul ignoranţei realizările strămoşilor noştri ?
Petitie contra denumirii de rom/roma/romanis si revenirea la cea de tigan...
Intrati si votati http://www.PetitionOnline.com/qd3xx666/petition.html Macar dati mai departe daca nu va intereseaza.Pe site gasiti textul urmator:
Catre Parlamentul Romaniei, Domnilor Senatori si Deputati :In ultimul timp temele principale ale stirilor a fost legata de reactia ostila impotriva cetatenilor romani din Italia si mai nou si din alte tari europene.Aceasta reactie fara precedent indreptata impotriva tuturor romanilor stabiliti in aceste state a pornit mai ales de la comportamentul anormal si infractional al unei etnii minoritare de cetateni romani, si anume tiganii sau etnia romilor. Aceasta etnie nu este specifica Romaniei, ea intalnindu-se in majoritatea tarilor europene in diverse proportii, dar noua sa denumire de romi (roma/romani/romanies in engleza) este asimilata mai ales cu numele tarii noastre: Romania , raspandindu-se astfel o confuzie care s-ar putea dovedi fatala pentru viitorul european al poporului roman.Cand cetateanul italian, de pilda, citeste un articol in care se intrepatrund termenii "romeno" si "rom", este normal sa se afunde intr-o confuzie care, incetul cu incetul, duce la o suprapunere mentala a celor doua denumiri.Odata aceasta suprapunere instalandu-se, ea functioneaza si in sens invers;astfel auzim cum pe stadioane suporterii unor echipe adverse scandeaza:"tiganii, tiganii", referindu-se la romani. Rezultatul pe termen mediu si lung pentru populatia Romaniei in raport cu popoarele europene poate fi devastator, instalandu-ne in coada Europei. De aceea, inainte de a vedea ce este de facut, merita studiat cum s-a ajuns in aceasta situatie.Tiganii sunt un popor migrator. Migrarea tiganilor din India in Europa s-a facut intre secolele al IX-lea si al XIV-lea, in mai multe valuri. Odata cu intrarea lor in Imperiul Bizantin, la mijlocul secolului al XI-lea, au capatat si numele etnic pe care il poarta astazi , Tigani. Aflandu-se pe teritoriul Greciei si-au atribuit denumirea unei secte religioase grecesti cu numele Athinganis sau Atsinganos care insemna "de neatins". Prima atestare a tiganilor in Imperiul Bizantin este continuta intr-un text hagiografic georgian, care dateaza din jurul anului 1088; aici se face referire la asa-numitii Adsincani, renumiti pentru vrajile si faptele rele pe care le fac. Istoria europeana a tiganilor incepe la inceputul secolului al XIV-lea, cand acestia au patruns in Turcia, venind din Asia Mica. Prin anii 1415 - 1419 ii intalnim in toata Europa Centrala, din Ungaria pana in Germania . Pe la 1422, o banda numeroasa de tigani coboara in Italia, pana la Roma (precum se vede, istoria lor pe acele meleaguri a inceput mult inainte de valul de tigani veniti din Romania ). In deceniul urmator au ajuns pana in Franta, Spania, Anglia si Scandinavia . Aici ei preiau denumirea de "egipteni" (Gypsies), foarte curand li s-a fixat numele pe care il poarta si astazi.Foarte interesant este ca tiganii si-au atribuit intotdeauna numele altor etnii sau popoare care le-au ingaduit sa-si ascunda etnia:"Satra" vine de la casta Kshatria (razboinica) careia nu i-au apartinut niciodata."Tigan/Zigeneur/Zingaro etc" vine de la "Athinganoi", secta religioasa grecesca recunoscuta pentru activitatea de prezicere, tiganii n-au apartinut niciodata acestei secte.."Gypsy" vine de la "Egyptian" cum si-au spus acum vreo 600 de ani pentru a primi bani, locuinte si mancare pe gratis, pretinzand ajutor ca fiind crestini egipteni aflati in pelerinaj."Yansser" cum sunt cunoscuti la New York , vine de la ienicer turc, cum s-au prezentat tiganii emigrati in America pe la 1900. In Germania numele cele mai folosite sunt Zigeuner si Sinti. In limba franceza s-a impus numele Gitanes. In limbile engleza si spaniola, Gipsy, respectiv Gitano. In Danemarca, Suedia si Finlanda s-au prezentat sub numele de Tattan (tatari).Precum se vede, tiganii s-au raspandit in toata Europa, venind din India prin Asia Mica si nu constituie sub nici o forma o problema legata de poporul roman, mai mult decat de cel maghiar, francez sau spaniol, de exemplu. Cea mai timpurie informatie scrisa despre prezenta tiganilor pe teritoriul Romaniei dateaza din 1385. De la primele atestari ale prezentei lor in Tara Romaneasca si Moldova, tiganii au fost robi si vor ramane timp de mai multe secole, pana la legile de abolire a robiei de la mijlocul secolului al XIX-lea. In mod paradoxal, perioada cea mai buna a tiganilor a fost in perioada regimului comunist. In anii '70 PCR-ul in primii ani ai comunismului a manifestat in ce-i priveste pe tigani, un fenomen de neconceput inainte: in aparatul de partid, in militie, armata si organele de securitate au fost angajati un numar relativ mare de tigani care au lansat o politica de formare a unui nationalism tiganesc de colonizare a satelor satesti si svabesti cu tigani adusi nu numai din toata Romania, dar adusi si din exteriorul Romaniei (Cum va explicati ca in satele din sasime sau svabime in care nu vezi tipenie de alta etnie decat de tigani ce vorbesc limbi precum bulgara, rusa, slovaca etc?). Imediat dupa '90 Nicolae Gheorghe apare ca membru GDS, publica la Revista 22, este trimis la tot felul de simpozioane internationale, devine membru Soros, lanseaza tot felul de programe pentru tigani, precum si infiintarea de catedre universitare tiganesti. Aceasta ascensiune a unor tigani s-a petrecut mai ales in conditiile politicii sociale a regimului comunist, care urmarea incurajarea categoriilor sarace si distrugerea vechii structuri sociale, refractara noilor randuieli. Asa se explica de ce, nu in putine comune, in functia de primar a fost pus un tigan. Datorita originii sociale "sanatoase" tiganii au fost promovati mai departe, facand cariera politica, ajungand in aparatul superior de partid. Ascensiunea lor s-a datorat nu originii lor etnice, pe care de altfel cei mai multi o declinau, ci pentru ca proveneau din categoriile sarace. Acesti tigani adevarati, oameni ajunsi in anumite functii, vor avea un rol important in promovarea etnica si in regimul ce a urmat regimului comunist. Si sub aspect locativ tiganii au facut un important progres in anii socialismului. Cocioabele care reprezentau habitatul natural al tiganilor pana in anii '50 au fost schimbate cu apartamente in blocurile nou construite, iar din anii '70, '80, cu locuinte in case nationalizate. Asa s-a ajuns in situatia de astazi, cand centrul multor orase mai este ocupat de tigani.Sunt cateva elemente importante care nu pot fi ignorate:1) Generalul (seful) securitatii din jud. Sibiu in '71 era un tigan 2) Nicolae Gheorghe devine secretarul personal al lui Cioaba in '71-'72 3) Cioaba e var primar cu Ion Iliescu (se poate verifica)
>4) Cioaba participa la primul congres tiganesc de la Londra din '71 unde apare prima oara etnonimul de Rom
> 5) Anii '70 inseamna plecarea masiva a sasilor
> 6) Securitatea organizeaza un program de colonizare cu tigani a sasimii si svabimii
> 7) Scopul nu a fost integrarea tiganilor. Integrare inseamna o populatie minoritara tiganeasca intr-o populatie majoritara de alta etnie. O majoritate tiganeasca cu o minoritate ignorabila de alta etnie nu duce la integrarea tiganilor, ci la asimilarea celorlalti.( Dau cazul unor moldoveni din Galati asimilati in tigania din Garcini, de langa Brasov ).Dupa 1989 s-au produs unele transformari majore in comportamentul populatiei de tigani. Pe fondul liberalizarii economice, o parte din ei au inceput diverse afaceri, dintre care multe profitand de haosul legislativ de la inceputul anilor '90, dar si de dispretul general fata de legi, au ajuns sa aduca unei parti a tiganilor sume importante pe care s-au cladit clanuri puternice, care folosindu-se de patura saraca a tiganilor, domina lumea interlopa, cu ramificatii importante in sfera politicului. De asemenea,profitand de deschiderea granitelor, o mare parte dintre tigani au emigrat,stabilindu-se mai ales in Spania, Italia si Franta, unde constituie comunitati importante. Dupa 1996 se axeaza exclusiv pe dezvoltarea organizatiilor politice tiganesti din Ardeal, a promovarii tiganilor ardeleni in tot felul de organizatii politice, de a infiltra absolut totul..Este clar ca e vorba de nasterea unui nationalism tiganesc, bazat pe etnonimul roma, bazat pe ideea teritoriala, Romania .Este interesant ca, mai ales in afara granitelor, ei nu se autoidentifica drept tigani, ci romani.Schimband saracia din tara cu ghetourile din strainatate, aceasta populatie de tigani dezradacinati, si pierzand si urma de identificare culturala,comite un numar important de infractiuni, care atrag asupra ei antipatia populatiilor native ale acestor tari. Aceasta antipatie, datorita confuziei create de denumirea de roman cu cea de rom, ca o denumire moderna a tiganilor, se transfera asupra poporului roman in ansamblu. Ca si cum denumirea de "rom" simpla nu ar fi fost de ajuns etnonimul a ajuns pana la forma "romani/romanies" in limba engleza care este limba in jurul careia se invarte intrega lume. Recentele evenimente din Italia o dovedesc din plin.Dar cum s-a ajuns la denumirea de rom si la impunerea ei ca obligatorie in actele oficiale din Romania ?Agresiunea lexicala rom/roma/roman - romani/romani - romanies/romanians -romanes/romaneste, a fost aplicata asupra tarii si natiunii noastre imediat dupa 1990, in cadrul unui program complex dezvoltat de Fundatia Soros in Romania. Beneficiind de numerosi membri ai etniei tiganesti in guvernarile Romaniei - sunt notorii Ion Iliescu, Adrian Nastase sau Andrei Plesu - dupa "Memorandumul" lui Petre Roman, care oficializa denumirile paralele, nimic nu le-a mai stat in cale schimbatorilor de limba si istorie. O prima disputa a fost cea legata de cuvantul "romi", romanii fiind prostiti apoi ca aceasta va fi inlocuita cu "rromi", o alta formula care doar a sporit debandada lexicala. De amintit, ca fapt divers, ca in anii 1995, limba cu care Soros vroia sa inlocuiasca tiganeasca primise numele de "romalli", forma care nici nu se putea declina si care a fost inlocuita ulterior cu "romani" si varianta "rromani". Apoi, pentru a se apropia de scopurile reale, a fost modificata cu "roma/romani/romanies". Confuzia este generala, inclusiv la nivelele academice ale intelectualitatii din tarile afectate de valul de imigratie si/sau infractionalitate tiganeasca. Cine ce sa mai inteleaga?!.Strigator la cer este ca denumirea nu are nici o baza istorica, tiganii nu au fost purtat niciodata de-a lungul istoriei acest etnonim si provine din cuvantul "DOM", care pe limba originara a tiganilor inseamna "om".Prin denaturare (voita) "dom" s-a transformat in "rom" cu "r" accentuat,apoi din "rom" s-a trasformat in "roma" apoi in "romani" si in "romanies" .S-a ajuns astfel incat tiganii sa aibe numele identic cu al romanilor in limba engleza . Romani cu romani si romanies cu romanians ( doar ca in engleza nu exista diacritice dupa cum vedeti iar la o un simpla cautare pe
google a cuvantului romani se vor afisa linkuri cu tigani) Practic
denumirile sunt identice.
in toata perioada post-decembrista s-a manifestat o presiune constanta din
partea unor organizatii sau din partea unor politicieni, personalitati de
frunte cu ascendenta roma, in folosirea in documentele oficiale a
etnonimului "rom". Ca un raspuns la aceste presiuni, prin Memorandumul
H03/169 si 5/390/NV din 31 ianuarie 1995 adresat primului ministru de
atunci, Nicolae Vacaroiu, ministrul de externe Teodor Melescanu recomanda
folosirea in continuare in documente a cuvantului "tigan" in concordanta cu
cuvintele folosite in celelalte limbi europene: zigeuner, gitanes, zingaro
etc., pentru evitarea unor confuzii nefericite cu numele poporului roman.
Presiunile continua si in 2001, Petre Roman, ministrul de externe, semneaza
un nou Memorandum cu numarul D2/1094/29.02.2000 catre prim-ministrul Mugur
Isarescu, in care, in virtutea dreptului de autoidentificare al
populatiilor, recomanda folosirea obligatorie in toate documentele oficiale
romane a denumirii de rom pentru a identifica etnia tiganilor. Mugur
Isarescu isi insuseste Memorandumul si emite o hotarare de guvern in acest
sens. Trebuie precizat ca documentele UE referitoare la denumirea de "rom"
erau indicative, si nu obligatorii.
Pe de alta parte, nimeni nu contesta dreptul la autoidentificare, care este
un principiu european general. Dar in cadrul procesului de autoidentificare
nu trebuie sa existe suprapuneri peste denumirea istorica a unor popoare europene existente. Sa nu uitam exemplul Greciei care a refuzat sa recunoasca Republica Macedonia pentru ca se crea confuzie cu denumirea unei provincii istorice grecesti (Reteaua Soros Open network fiind si aici vectorul principal in creearea acestei denumiri). Azi s-a ajuns la denumirea de FYR ( Former Yougoslavian Republic ) Macedonia . Dar ce putem astepta de la o clasa politica ce este mai preocupata de interesele personale marunte in detrimentul intereselor nationale, compusa din indivizi fara perspectiva istorica, ce se promoveaza unii pe altii pe criterii de cumetrie, si nu de competenta. Rezultatele se vad. In conditiile In care Romania ocupa prin Leonard Orban postul de comisar european pentru multilingvism, Republica Moldova impune limba moldoveneasca (o inventie bolsevica) drept limba oficiala recunoscuta in UE. S-a spus la momentul nominalizarii ca portofoliul pentru multilingvism este prea mic ca importanta pentru comisarul roman. Realitatea a dovedit contrariul.In timp ce Bulgaria lupta pentru a impune denumirea de evro pentru euro,oficialii romani nu au schitat nici un gest in problema limbii moldovenesti.Privitor la problema tiganilor in ansamblu si a nefericitei denumiri de rom, fara indoiala ca avem nevoie de minti luminate, si nu de teribilismul unui ministru de externe ca si Cioroianu, care in suita gafelor monumentale, declara ca ar fi bine daca am cumpara o parte din Sahara pentru a-i muta pe concetatenii nostrii tigani. Nu de fanfaronada ieftina si paguboasa avem nevoie. Romii romani (suna interesant, nu-i asa?) sunt si ei cetateni cu drepturi egale. Romania trebuie sa conlucreze cu UE in programe de afirmare a identitatii culturale a populatiei de tigani in paralel cu integrarea lor sociala si cresterea nivelului educativ.In ceea ce priveste denumirea de rom, chiar daca ne aflam in ceasul al 12-lea, este necesar un plan de masuri diplomatice, intinse poate pe mai multi ani, pentru a sensibiliza organismele europene si a se indrepta aceasta mare eroare de a denumi o populatie transfrontaliera cum sunt tiganii cu un nume atat de apropiat si generator de confuzii, de numele istoric al poporului roman.Luand in considerare progresia demografica pana in 2025, cand pe fondul declinului de natalitate la romani si maghiari si al scaderii mortalitatii la tigani, acestia ar putea reprezenta un procent semnificativ din populatia Romaniei, depasindu-i pe maghiari, la care adaugam confuzia din ce in ce mai pregnanta a numelui de rom cu cea de roman, pozitia Romaniei in familia europeana apare intr-o pozitie tot mai ingrijoratoare.In absenta unui plan concret ce trebuie urmarit cu consecventa, cred ca sunt toate sansele ca in constiinta civica europeana sa se consolideze credinta ca Romania chiar este tara romilor (daca nu s-a intamplat deja) si se prefigureaza tot mai mult ideea domnului Teodor Melescanu care spunea ca se doreste creerea unui stat tiganesc in Romania, ca Romania va fi in curand tara tiganilor ..Orice nationalism se bazeaza pe: 1) limba comuna (in sensul acesta s-au pornit alte campanii mincinoase demarate de reteaua Soros Open Network care incearca sa inventeze o limba tiganeasca impletita cu romana si care au denumit-o Romani Vlax, exact Vlax nu era de ajuns ca ne-au furat etnonimul de roman acum vor sa ne compromita si etnonimul de valah/vlah . Aceasta teorie strigatoare la cer este avansata de un anume Ian F. Hancock care isi publica lucrarile prin intermediul organizatiei Soros. Cercetatorul mentionat mai sus si care se recomanda drept "Romani" cu descendenta britanica si maghiara, este profesor de Studii Romani la Universitatea din Texas . El incearca sa si probabil reuseste sa convinga multi naivi, inclusiv pe site-ul Universitatii americane, ca "olahii" sau "vlahii" sunt de fapt tigani, de unde ar veni si denumirea limbii Vlax Romani, prezentata ca "un dialect al limbii romane" vorbit de populatia "Vlax/Vlach".. Este revoltator si intolerabil, asistam practic la rescrierea istoriei.
Catre Parlamentul Romaniei, Domnilor Senatori si Deputati :In ultimul timp temele principale ale stirilor a fost legata de reactia ostila impotriva cetatenilor romani din Italia si mai nou si din alte tari europene.Aceasta reactie fara precedent indreptata impotriva tuturor romanilor stabiliti in aceste state a pornit mai ales de la comportamentul anormal si infractional al unei etnii minoritare de cetateni romani, si anume tiganii sau etnia romilor. Aceasta etnie nu este specifica Romaniei, ea intalnindu-se in majoritatea tarilor europene in diverse proportii, dar noua sa denumire de romi (roma/romani/romanies in engleza) este asimilata mai ales cu numele tarii noastre: Romania , raspandindu-se astfel o confuzie care s-ar putea dovedi fatala pentru viitorul european al poporului roman.Cand cetateanul italian, de pilda, citeste un articol in care se intrepatrund termenii "romeno" si "rom", este normal sa se afunde intr-o confuzie care, incetul cu incetul, duce la o suprapunere mentala a celor doua denumiri.Odata aceasta suprapunere instalandu-se, ea functioneaza si in sens invers;astfel auzim cum pe stadioane suporterii unor echipe adverse scandeaza:"tiganii, tiganii", referindu-se la romani. Rezultatul pe termen mediu si lung pentru populatia Romaniei in raport cu popoarele europene poate fi devastator, instalandu-ne in coada Europei. De aceea, inainte de a vedea ce este de facut, merita studiat cum s-a ajuns in aceasta situatie.Tiganii sunt un popor migrator. Migrarea tiganilor din India in Europa s-a facut intre secolele al IX-lea si al XIV-lea, in mai multe valuri. Odata cu intrarea lor in Imperiul Bizantin, la mijlocul secolului al XI-lea, au capatat si numele etnic pe care il poarta astazi , Tigani. Aflandu-se pe teritoriul Greciei si-au atribuit denumirea unei secte religioase grecesti cu numele Athinganis sau Atsinganos care insemna "de neatins". Prima atestare a tiganilor in Imperiul Bizantin este continuta intr-un text hagiografic georgian, care dateaza din jurul anului 1088; aici se face referire la asa-numitii Adsincani, renumiti pentru vrajile si faptele rele pe care le fac. Istoria europeana a tiganilor incepe la inceputul secolului al XIV-lea, cand acestia au patruns in Turcia, venind din Asia Mica. Prin anii 1415 - 1419 ii intalnim in toata Europa Centrala, din Ungaria pana in Germania . Pe la 1422, o banda numeroasa de tigani coboara in Italia, pana la Roma (precum se vede, istoria lor pe acele meleaguri a inceput mult inainte de valul de tigani veniti din Romania ). In deceniul urmator au ajuns pana in Franta, Spania, Anglia si Scandinavia . Aici ei preiau denumirea de "egipteni" (Gypsies), foarte curand li s-a fixat numele pe care il poarta si astazi.Foarte interesant este ca tiganii si-au atribuit intotdeauna numele altor etnii sau popoare care le-au ingaduit sa-si ascunda etnia:"Satra" vine de la casta Kshatria (razboinica) careia nu i-au apartinut niciodata."Tigan/Zigeneur/Zingaro etc" vine de la "Athinganoi", secta religioasa grecesca recunoscuta pentru activitatea de prezicere, tiganii n-au apartinut niciodata acestei secte.."Gypsy" vine de la "Egyptian" cum si-au spus acum vreo 600 de ani pentru a primi bani, locuinte si mancare pe gratis, pretinzand ajutor ca fiind crestini egipteni aflati in pelerinaj."Yansser" cum sunt cunoscuti la New York , vine de la ienicer turc, cum s-au prezentat tiganii emigrati in America pe la 1900. In Germania numele cele mai folosite sunt Zigeuner si Sinti. In limba franceza s-a impus numele Gitanes. In limbile engleza si spaniola, Gipsy, respectiv Gitano. In Danemarca, Suedia si Finlanda s-au prezentat sub numele de Tattan (tatari).Precum se vede, tiganii s-au raspandit in toata Europa, venind din India prin Asia Mica si nu constituie sub nici o forma o problema legata de poporul roman, mai mult decat de cel maghiar, francez sau spaniol, de exemplu. Cea mai timpurie informatie scrisa despre prezenta tiganilor pe teritoriul Romaniei dateaza din 1385. De la primele atestari ale prezentei lor in Tara Romaneasca si Moldova, tiganii au fost robi si vor ramane timp de mai multe secole, pana la legile de abolire a robiei de la mijlocul secolului al XIX-lea. In mod paradoxal, perioada cea mai buna a tiganilor a fost in perioada regimului comunist. In anii '70 PCR-ul in primii ani ai comunismului a manifestat in ce-i priveste pe tigani, un fenomen de neconceput inainte: in aparatul de partid, in militie, armata si organele de securitate au fost angajati un numar relativ mare de tigani care au lansat o politica de formare a unui nationalism tiganesc de colonizare a satelor satesti si svabesti cu tigani adusi nu numai din toata Romania, dar adusi si din exteriorul Romaniei (Cum va explicati ca in satele din sasime sau svabime in care nu vezi tipenie de alta etnie decat de tigani ce vorbesc limbi precum bulgara, rusa, slovaca etc?). Imediat dupa '90 Nicolae Gheorghe apare ca membru GDS, publica la Revista 22, este trimis la tot felul de simpozioane internationale, devine membru Soros, lanseaza tot felul de programe pentru tigani, precum si infiintarea de catedre universitare tiganesti. Aceasta ascensiune a unor tigani s-a petrecut mai ales in conditiile politicii sociale a regimului comunist, care urmarea incurajarea categoriilor sarace si distrugerea vechii structuri sociale, refractara noilor randuieli. Asa se explica de ce, nu in putine comune, in functia de primar a fost pus un tigan. Datorita originii sociale "sanatoase" tiganii au fost promovati mai departe, facand cariera politica, ajungand in aparatul superior de partid. Ascensiunea lor s-a datorat nu originii lor etnice, pe care de altfel cei mai multi o declinau, ci pentru ca proveneau din categoriile sarace. Acesti tigani adevarati, oameni ajunsi in anumite functii, vor avea un rol important in promovarea etnica si in regimul ce a urmat regimului comunist. Si sub aspect locativ tiganii au facut un important progres in anii socialismului. Cocioabele care reprezentau habitatul natural al tiganilor pana in anii '50 au fost schimbate cu apartamente in blocurile nou construite, iar din anii '70, '80, cu locuinte in case nationalizate. Asa s-a ajuns in situatia de astazi, cand centrul multor orase mai este ocupat de tigani.Sunt cateva elemente importante care nu pot fi ignorate:1) Generalul (seful) securitatii din jud. Sibiu in '71 era un tigan 2) Nicolae Gheorghe devine secretarul personal al lui Cioaba in '71-'72 3) Cioaba e var primar cu Ion Iliescu (se poate verifica)
>4) Cioaba participa la primul congres tiganesc de la Londra din '71 unde apare prima oara etnonimul de Rom
> 5) Anii '70 inseamna plecarea masiva a sasilor
> 6) Securitatea organizeaza un program de colonizare cu tigani a sasimii si svabimii
> 7) Scopul nu a fost integrarea tiganilor. Integrare inseamna o populatie minoritara tiganeasca intr-o populatie majoritara de alta etnie. O majoritate tiganeasca cu o minoritate ignorabila de alta etnie nu duce la integrarea tiganilor, ci la asimilarea celorlalti.( Dau cazul unor moldoveni din Galati asimilati in tigania din Garcini, de langa Brasov ).Dupa 1989 s-au produs unele transformari majore in comportamentul populatiei de tigani. Pe fondul liberalizarii economice, o parte din ei au inceput diverse afaceri, dintre care multe profitand de haosul legislativ de la inceputul anilor '90, dar si de dispretul general fata de legi, au ajuns sa aduca unei parti a tiganilor sume importante pe care s-au cladit clanuri puternice, care folosindu-se de patura saraca a tiganilor, domina lumea interlopa, cu ramificatii importante in sfera politicului. De asemenea,profitand de deschiderea granitelor, o mare parte dintre tigani au emigrat,stabilindu-se mai ales in Spania, Italia si Franta, unde constituie comunitati importante. Dupa 1996 se axeaza exclusiv pe dezvoltarea organizatiilor politice tiganesti din Ardeal, a promovarii tiganilor ardeleni in tot felul de organizatii politice, de a infiltra absolut totul..Este clar ca e vorba de nasterea unui nationalism tiganesc, bazat pe etnonimul roma, bazat pe ideea teritoriala, Romania .Este interesant ca, mai ales in afara granitelor, ei nu se autoidentifica drept tigani, ci romani.Schimband saracia din tara cu ghetourile din strainatate, aceasta populatie de tigani dezradacinati, si pierzand si urma de identificare culturala,comite un numar important de infractiuni, care atrag asupra ei antipatia populatiilor native ale acestor tari. Aceasta antipatie, datorita confuziei create de denumirea de roman cu cea de rom, ca o denumire moderna a tiganilor, se transfera asupra poporului roman in ansamblu. Ca si cum denumirea de "rom" simpla nu ar fi fost de ajuns etnonimul a ajuns pana la forma "romani/romanies" in limba engleza care este limba in jurul careia se invarte intrega lume. Recentele evenimente din Italia o dovedesc din plin.Dar cum s-a ajuns la denumirea de rom si la impunerea ei ca obligatorie in actele oficiale din Romania ?Agresiunea lexicala rom/roma/roman - romani/romani - romanies/romanians -romanes/romaneste, a fost aplicata asupra tarii si natiunii noastre imediat dupa 1990, in cadrul unui program complex dezvoltat de Fundatia Soros in Romania. Beneficiind de numerosi membri ai etniei tiganesti in guvernarile Romaniei - sunt notorii Ion Iliescu, Adrian Nastase sau Andrei Plesu - dupa "Memorandumul" lui Petre Roman, care oficializa denumirile paralele, nimic nu le-a mai stat in cale schimbatorilor de limba si istorie. O prima disputa a fost cea legata de cuvantul "romi", romanii fiind prostiti apoi ca aceasta va fi inlocuita cu "rromi", o alta formula care doar a sporit debandada lexicala. De amintit, ca fapt divers, ca in anii 1995, limba cu care Soros vroia sa inlocuiasca tiganeasca primise numele de "romalli", forma care nici nu se putea declina si care a fost inlocuita ulterior cu "romani" si varianta "rromani". Apoi, pentru a se apropia de scopurile reale, a fost modificata cu "roma/romani/romanies". Confuzia este generala, inclusiv la nivelele academice ale intelectualitatii din tarile afectate de valul de imigratie si/sau infractionalitate tiganeasca. Cine ce sa mai inteleaga?!.Strigator la cer este ca denumirea nu are nici o baza istorica, tiganii nu au fost purtat niciodata de-a lungul istoriei acest etnonim si provine din cuvantul "DOM", care pe limba originara a tiganilor inseamna "om".Prin denaturare (voita) "dom" s-a transformat in "rom" cu "r" accentuat,apoi din "rom" s-a trasformat in "roma" apoi in "romani" si in "romanies" .S-a ajuns astfel incat tiganii sa aibe numele identic cu al romanilor in limba engleza . Romani cu romani si romanies cu romanians ( doar ca in engleza nu exista diacritice dupa cum vedeti iar la o un simpla cautare pe
google a cuvantului romani se vor afisa linkuri cu tigani) Practic
denumirile sunt identice.
in toata perioada post-decembrista s-a manifestat o presiune constanta din
partea unor organizatii sau din partea unor politicieni, personalitati de
frunte cu ascendenta roma, in folosirea in documentele oficiale a
etnonimului "rom". Ca un raspuns la aceste presiuni, prin Memorandumul
H03/169 si 5/390/NV din 31 ianuarie 1995 adresat primului ministru de
atunci, Nicolae Vacaroiu, ministrul de externe Teodor Melescanu recomanda
folosirea in continuare in documente a cuvantului "tigan" in concordanta cu
cuvintele folosite in celelalte limbi europene: zigeuner, gitanes, zingaro
etc., pentru evitarea unor confuzii nefericite cu numele poporului roman.
Presiunile continua si in 2001, Petre Roman, ministrul de externe, semneaza
un nou Memorandum cu numarul D2/1094/29.02.2000 catre prim-ministrul Mugur
Isarescu, in care, in virtutea dreptului de autoidentificare al
populatiilor, recomanda folosirea obligatorie in toate documentele oficiale
romane a denumirii de rom pentru a identifica etnia tiganilor. Mugur
Isarescu isi insuseste Memorandumul si emite o hotarare de guvern in acest
sens. Trebuie precizat ca documentele UE referitoare la denumirea de "rom"
erau indicative, si nu obligatorii.
Pe de alta parte, nimeni nu contesta dreptul la autoidentificare, care este
un principiu european general. Dar in cadrul procesului de autoidentificare
nu trebuie sa existe suprapuneri peste denumirea istorica a unor popoare europene existente. Sa nu uitam exemplul Greciei care a refuzat sa recunoasca Republica Macedonia pentru ca se crea confuzie cu denumirea unei provincii istorice grecesti (Reteaua Soros Open network fiind si aici vectorul principal in creearea acestei denumiri). Azi s-a ajuns la denumirea de FYR ( Former Yougoslavian Republic ) Macedonia . Dar ce putem astepta de la o clasa politica ce este mai preocupata de interesele personale marunte in detrimentul intereselor nationale, compusa din indivizi fara perspectiva istorica, ce se promoveaza unii pe altii pe criterii de cumetrie, si nu de competenta. Rezultatele se vad. In conditiile In care Romania ocupa prin Leonard Orban postul de comisar european pentru multilingvism, Republica Moldova impune limba moldoveneasca (o inventie bolsevica) drept limba oficiala recunoscuta in UE. S-a spus la momentul nominalizarii ca portofoliul pentru multilingvism este prea mic ca importanta pentru comisarul roman. Realitatea a dovedit contrariul.In timp ce Bulgaria lupta pentru a impune denumirea de evro pentru euro,oficialii romani nu au schitat nici un gest in problema limbii moldovenesti.Privitor la problema tiganilor in ansamblu si a nefericitei denumiri de rom, fara indoiala ca avem nevoie de minti luminate, si nu de teribilismul unui ministru de externe ca si Cioroianu, care in suita gafelor monumentale, declara ca ar fi bine daca am cumpara o parte din Sahara pentru a-i muta pe concetatenii nostrii tigani. Nu de fanfaronada ieftina si paguboasa avem nevoie. Romii romani (suna interesant, nu-i asa?) sunt si ei cetateni cu drepturi egale. Romania trebuie sa conlucreze cu UE in programe de afirmare a identitatii culturale a populatiei de tigani in paralel cu integrarea lor sociala si cresterea nivelului educativ.In ceea ce priveste denumirea de rom, chiar daca ne aflam in ceasul al 12-lea, este necesar un plan de masuri diplomatice, intinse poate pe mai multi ani, pentru a sensibiliza organismele europene si a se indrepta aceasta mare eroare de a denumi o populatie transfrontaliera cum sunt tiganii cu un nume atat de apropiat si generator de confuzii, de numele istoric al poporului roman.Luand in considerare progresia demografica pana in 2025, cand pe fondul declinului de natalitate la romani si maghiari si al scaderii mortalitatii la tigani, acestia ar putea reprezenta un procent semnificativ din populatia Romaniei, depasindu-i pe maghiari, la care adaugam confuzia din ce in ce mai pregnanta a numelui de rom cu cea de roman, pozitia Romaniei in familia europeana apare intr-o pozitie tot mai ingrijoratoare.In absenta unui plan concret ce trebuie urmarit cu consecventa, cred ca sunt toate sansele ca in constiinta civica europeana sa se consolideze credinta ca Romania chiar este tara romilor (daca nu s-a intamplat deja) si se prefigureaza tot mai mult ideea domnului Teodor Melescanu care spunea ca se doreste creerea unui stat tiganesc in Romania, ca Romania va fi in curand tara tiganilor ..Orice nationalism se bazeaza pe: 1) limba comuna (in sensul acesta s-au pornit alte campanii mincinoase demarate de reteaua Soros Open Network care incearca sa inventeze o limba tiganeasca impletita cu romana si care au denumit-o Romani Vlax, exact Vlax nu era de ajuns ca ne-au furat etnonimul de roman acum vor sa ne compromita si etnonimul de valah/vlah . Aceasta teorie strigatoare la cer este avansata de un anume Ian F. Hancock care isi publica lucrarile prin intermediul organizatiei Soros. Cercetatorul mentionat mai sus si care se recomanda drept "Romani" cu descendenta britanica si maghiara, este profesor de Studii Romani la Universitatea din Texas . El incearca sa si probabil reuseste sa convinga multi naivi, inclusiv pe site-ul Universitatii americane, ca "olahii" sau "vlahii" sunt de fapt tigani, de unde ar veni si denumirea limbii Vlax Romani, prezentata ca "un dialect al limbii romane" vorbit de populatia "Vlax/Vlach".. Este revoltator si intolerabil, asistam practic la rescrierea istoriei.
vineri, 3 decembrie 2010
'STENOGRAME. Felix ii ordona ministrului Seres: „sa nu mergi la DNA decat legat“. Stenograme CENZURATE de Realitatea TV si Antena 3. Oare, de ce?!
Continuam, astazi, dezvaluirile din seria „stenograme cenzurate de Realitatea TV si Antena 3“ din dosarul ALRO. Discutiile telefonice surprinse in stenogramele de mai jos, purtate intre Dan Voiculescu, (presedintele Partidului Conservator) si Codrut Seres (ministrul Economiei), scot in evidenta controlul total exercitat de Felix asupra oamenilor sai din guvern. Situatia este similara cu a lui Sorin Ovidiu Vintu, alintat Nus, cel care a fost surprins pe tehnica in timp ce-si instruia si el, telefonic, supusii infiltrati peste tot. In cazul lui Seres, obedienta lui fata de stapan este totala. Ministru la acea data, Seres este instruit pas cu pas asupra a ceea ce are de facut. In plin scandal legat de biletelul ALRO si de baietii destepti din energie, Voiculescu il suna de cateva ori pe zi pentru a-i spune cum sa reactioneze la stimuli: „da un comunicat in care sa spui ca esti persecutat politic“, „fa o plangere la procuratura impotriva lui Ioan Oltean“, „sa nu mergi la DNA decat legat“ etc. etc.
Pisica batrana, care a cazut de fiecare data in picioare, Felix este cel care conduce, de fapt, Ministerul Economiei. Din stenograme, aflate in dosarul 6594/2/2010, de pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, rezulta clar faptul ca ministrul Seres nu este decat un argat care raporteaza stapanului tot ce face si face tot ce i se cere.
„Suntem intr-o batalie politica in care trebuie sa stiu absolut tot!“ – ii spune Voiculescu. „Va spun sa stiti, ca l-am schimbat pe directorul de la SNC Ploiesti, sau il schimb astazi“ – informeaza diciplinat, putin mai incolo, Seres. Foarte bine! – il mangaie virtual pe crestet stapanul. El ii aminteste argatului ca-l sustine in tot ceea ce face, cu conditia sa faca exact ceea ce ii spune. Pentru asta i-a sarit la gat chiar si lui Marius (Tuca), care „nu stiu de unde dracu’ stie ca lucrurile sunt putin mai complicate“ in cazul lui Seres.
Trei saptamani mai incolo, Felix avea sa constate ca Marius avusese dreptate, pentru ca pe 20 decembrie 2006 avea sa se declanseze celebrul scandal al spionilor de la MEC. Deocamdata, pana sa intre DIICOT-ul in actiune, argatul era instruit sa nu se prezinte la DNA si sa invoce persecutia politica. Inainte sa inchida, insa, stapanul ii reaminteste sa nu uite de ce-l rugase ieri. „Si nu uita ce-am vorbit ieri cu apa…“ zice Voiculescu. „Aia merge inainte!“, vine raspunsul ministrului. Sigur, merge inainte, ca de aia e apa, dar despre ce afacere o fi fost vorba? Sa fie vorba de apa care-i alimenteaza, via Hidroelectrica, pe baietii destepti de pe sarmele statului?
Felix catre Seres: „Tu nu te duci nicaieri, ti-am spus!“, 24.11.2006 ora 21.37
I.C.S. (Ionut Codrut Seres), contactat de D.V. (Dan Voiculescu):
„I.C.S.: Alo!
D.V: Salut, Codrut!
I.C.S: Buna seara!
D.V.: Mai Codrut, am urmatoarea rugaminte la tine. Pentru ca astia au luat-o un pic razna si ei urmaresc scopurile politice, maine te rog sa dai un comunicat.
I.C.S: Da.
D.V: Chit ca e sambata, ca astea se preiau si sambata, si duminica.
I.C.S: Da.
D.V: Sau poti sa dai si duminica.
I.C.S: Il dau si maine si il mai bagam o data si duminica pe fluxuri.
D.V: Asa. In care spui asa: domn’e, atrag atentia tuturor celor care incearca sa ma atraga in… sa-mi aduca acuzatii nefondate, nedovedite, nematerializate… vezi si tu cum formulezi, ca sunt hotarat sa-i dau in judecata pentru ca nu o sa permit nimanui sa atenteze, sa, eu stiu, sa puna in pericol moralitatea, corectitudinea mea s.a.m.d., ca maine «Gandul»… te ataca.
I.C.S.: Da?
D.V.: Ei ce au facut? Materialul ala…
I.C.S.: Pai, m-a sunat in seara asta un baiat si i-am explicat punct cu punct la fiecare intrebare.
D.V: Da. Ma rog! De la „Gandul“?
I.C.S.: Da, de la „Gandul“ era, un baiat, Robert Veres.
D.V: Da.
I.C.S.: Si i-am explicat punct cu punct.
D.V: Da. Ei au un material care, conform transparentei si practicilor Parchetului si procurorilor, a ajuns la toata presa si bineinteles ca da culoare sa te iei de un ministru, ca figureaza numele lui acolo de 2-3 ori intr-un context, in care oricum nu e acuzat. Mai mult decat atat, am vorbit cu Marius si Marius spune ca stie el, nu stiu de unde dracu’ stie, ca lucrurile sunt mult mai complicate, ca a aflat el, ca eu m-am repezit un pic in Marius, ceea ce nu fac de felul meu, dar in cazul tau nu e in regula. Adica eu cred in continuare in ce mi-ai spus tu, ca nu ai niciun fel de implicatie in toate porcariile astea.
I.C.S.: Pai, chiar nu am niciun fel de implicatie decat ca am stat de vorba, m-am intalnit cu…
D.V: Aia nu e o vina, mai frate, ca te-ai intalnit, esti ministru, nu puteai sa stai in pivnita.
I.C.S.: Da. Pai si atunci?
D.V: Deci, eu am incredere in ce mi-ai spus si ma lupt pentru tine pana in panzele albe, deci stai linistit din punctul asta de vedere.
I.C.S.: Eu stau linistit, din punct de vedere, cum ii zice, personal in primul rand, va spun drept.
D.V: OK. Acuma, faptul ca stai linistit nu inseamna sa nu iei masuri…
I.C.S.: Aia, da.
D.V.: Pentru ca daca te cheama de 2-3 ori pe la Parchet…
I.C.S.: S-a terminat.
D.V: Si te duci, e suficient. Nu mai trebuie nimic altceva. Chiar daca nu se intampla nimic.
I.C.S.: Da.
D.V: Deci, da un comunicat in care sa-i pui in intarziere sau in garda, oricine face afirmatii nefondate in ce te priveste va avea de-a face cu justitia. Poti sa si spui fara frica ca, din informatiile tale, sunt scurgeri intentionate de la Parchet, care vor sa-ti afecteze credibilitatea, ca ei spun: domn’e, fiind ministru, avem proceduri de facut cu raspunderea ministeriala si ca pe urma il bagam si pe el in cercetare.
I.C.S..: Ihi.
D.V.: Deci ei fac treburile astea tocmai ca sa creeze presiune si pe urma, iti spun eu, te cheama doar de 2-3 ori sa te intrebe cum e. Da?
I.C.S.: Pai, asa am inteles, au dat un comunicat in seara asta, l-a dat Realitatea, in care au zis ca o sa ma cheme si pe mine la sfarsit si ca, deocamdata, nu au dovezi sau nu stiu…
D.V.: Da.
I.C.S.: De ce sa ma intrebe?
D.V.: Deocamdata, tu nu te duci nicaieri, ti-am spus.
I.C.S..: Da, nu ma duc.
D.V.: Tu spui: domn’e, daca aveti de lamurit lucrurile, poftiti, va rog, la mine la cabinet. Doi: daca sunt, aveti invinuiri si aveti… Si fa-i o scrisoare in care spui: domn’e, sa manipuleze si nu e in regula. Si asta da-o comunicat!
I.C.S.: Da. ok. Le trimit!
D.V.: Bine.
I.C.S.: Maine le facem.
D.V.: In regula! Bine.
I.C.S..: Bine, multumesc.
D.V.: Noapte buna.“
Comenzile executate de Antena, Ora 21:51. Suna D. Voiculescu.
„I.C.S.: Da?
D.V.: Deci, Codrut, vezi ca te suna cineva de la Antena sa dai niste explicatii apropo de toate porcariile astea si rugamintea mea e urmatoarea: si acum la Antena, si maine cand faci interviul pentru luni, si in cele doua comunicate de maine, baga o fraza cu aceeasi idee: ca tu ai inteles ca deranjezi interesele politice prin demiterile si suspendarile care le-ai facut.
I.C.S.: Da?
D.V.: Ca nu te sperie presiunea asta care se face pe tine si ca vei continua sa faci curatenie in Minister cat timp vei fi ministru.
I.C.S.: Ok. Da.
D.V.: Deci nu uita ca unul din motivele pentru care se intampla asta sunt demiterile si suspendarile pe care le-ai facut.
I.C.S.: Da, nu uit.
D.V.: Bine. Te suna acuma.
I.C.S.: Multumesc.“
Voiculescu: „Suntem intr-o batalie politica, in care trebuie sa stiu absolut tot, nu sa citesc in ziare“. 25.11.2006/14.35/pag 38
„I.C.S. e sunat de D.V.
I.C.S.: Da.
D.V.: Codrut!
I.C.S.: Da.
D.V.: Te-a chemat cumva PD-ul la Camera Deputatilor, la comisia…?
I.C.S.: M-a chemat in cele din urma ieri, dar le-am facut o scrisoare ca luni sunt la Rovinari si n-am cum sa ma duc si le solicit sa reprogramam pentru saptamana viitoare, pentru lunea urmatoare.
D.V.: Am o rugaminte, Codrut.
I.C.S.: Da.
D.V.: Suntem intr-o perioada foarte grea.
I.C.S.: Da.
D.V.: De lupta politica.
I.C.S.: Da.
D.V.: Te rog frumos, toate evenimentele, toate actiunile sa le discuti cu mine.
I.C.S.: OK.
D.V.: Adica nu suntem in conditii normale in care, ai vazut bine, nu m-am bagat peste tine si ti-ai vazut de treaba ta.
I.C.S.: OK.
D.V.: Acum suntem intr-o batalie politica, in care trebuie sa stiu absolut tot, nu sa citesc in ziare.
I.C.S.: Ok
D.V.: Doi.
I.C.S.: Ieri a fost circul asta.
D.V.: Nu conteaza, mai. Cine te-a invitat?
I.C.S.: Valeriu Tabara.
D.V.: Cine e Valeriu Tabara?
I.C.S.: Vice-lider grup PD din Camera deputatilor.
D.V.: Pe ce, pe scris?
I.C.S.: Pe scris, da, mi-a trimis pe fax.
D.V.: Pe ce hartie, pe antet?
I.C.S.: Pe antet de la Camera deputatilor Grup Parlament.
D.V.: Deci pe antet de Camera Deputatilor Grup Parlament. Si ce scria acolo? Invita la…
I.C.S.: Ca ma invita la o discutie luni la ora nu stiu cat.
D.V.: Ok, ai amanat-o si…
I.C.S..: Am amanat-o o saptamana, da.
D.V.: Pe urma mai timp, mai vorbim.
I.C.S.: Da. Deci le-am solicitat ca avand in vedere ca luni e programat comandamentul de iarna la Rovinari si pentru ca vreau sa raspund demersului lor, sa facem acest lucru lunea viitoare.
D.V.: Am inteles. Intre timp am urmatoarea rugaminte, pentru ca sa lamurim lucrurile. Repet: suntem in razboi total.
I.C.S.: Da, da. Am inteles, am inteles, da, am vazut.
D.V.: Fa, te rog, o plangere la Procuratura.
I.C.S.: Da.
D.V.: In care spui exact ca te freaca la cap Oltean sa faci si sa dregi.
I.C.S.: Da.
D.V.: Plangere scrisa.
I.C.S.: Da, o facem.
D.V.: Si lunea viitoare cand te duci, le-o dai.
I.C.S.: Pai, o trimit pana atunci banuiesc.
D.V.: Binenteles, le dai copia. Spui: «uite domn’e».
I.C.S.: A, ok.
D.V.: Ca esti demnitar al tarii si trebuie sa spui exact ce s-a intamplat.
I.C.S.: De acord.
D.V.: Deci depune, te rog, luni plangerea la Procuratura pentru Ioan Oltean.
I.C.S.: Ok.
D.V.: Si o dai publicitatii.
I.C.S.: Da, da, am inteles, da.
D.V.: Bine, Codrut.
I.C.S.: Bine, o facem acuma.
D.V.: Si te rog, tot ce apare, indiferent de la cine de la presedinte pana la oricine te rog sa-mi spui, pentru ca suntem in razboi total politic.
I.C.S.: Da.
D.V.: Si trebuie sa ne coordonam actiunile.
I.C.S.: De acord intru totul.
D.V.: Bine Codrut.
I.C.S.: Eu marti voi lipsi din tara.
D.V.: Da.“
Schimbarile din ministerul Industriilor, facute la ordinul lui Felix
„I.C.S.: Am, ma rog, cum ii zice, comisia mixta cu Turcia si m-a sunat Grigorie disperat ca face cataclism diplomatic inainte de vizita premierului turc in Romania. Asta e bine s-o stiti. Si a doua chestiune: m-au sunat aia de la DNA. Secretarul de stat al PD-ului pe minerit a facut un raport fals si le-a dat sa semneze membrii comisiei.
D.V.: Da.
I.C.S..: Deci a fost un ordin de control la S.N.L.O.
D.V.: Da, stiu.
I.C.S.: Asa. Asta a facut un raport fals, le-a dat oamenilor sa semneze, dupa care l-a trimis la DNA.
D.V.: Da.
I.C.S.: Fara sa aiba mandat. E drept ca m-a sunat pe telefon, daca poate si zic: «faci ce vrei, dragule. E treaba ta, e responsabil….»
D.V.: Nu, dar tu nu i-ai spus sa faca raport fals?
I.C.S.: Nu, nu, Doamne fereste! Cum sa fac asa ceva? Eu am semnat un ordin ca sa faca control.
D.V.: Exact.
I.C.S.: Iar ei au venit cu rezultatul controlului scrie cum le-a convenit lor si i-a pus pe oameni sa semneze.
D.V.: Exact, asa e, si DNA-ul ce vrea cu asta?
I.C.S.: DNA-ul tot face cereri acuma si vor sa ma cheme si pe mine acolo ca sa le dau si eu declaratie.
D.V.: Sa vina ei la tine.
I.C.S.: Pai, i-am spus, dar s-ar putea sa nu vina ca astia fac ce vor ei. Deci ori o sa trimita o citatie, ori o sa faca comisie.
D.V.: Domn ministru!
I.C.S.: Da.
D.V.: Le spui: «domnilor, va astept la sediul meu, sa va explic tot ce doriti»
I.C.S.: Da.
D.V.: Eu nu vin la DNA sa fac show televizat.
I.C.S.: Ok. Si daca-mi trimite citatie?
D.V.: Nu, iti trimite citatie, imi spui mie.
I.C.S.: OK, am inteles.
D.V.: Da?
I.C.S.: Da, da. Deocamdata le-am spus ca luni si marti lipsesc din tara.
D.V.: Cine te-a cautat de la DNA?
I.C.S.: E procurorul adjunct. Deci adjunctul lui Morar, dar pe baiatul asta il stiu, ca e din Baia Mare. Deci el e ok ca si….
D.V.: Bun. Si ii spui: «bai, baiatule»!
I.C.S.: Dar i-am zis: «bai, nu pot sa vin asa. Ori imi trimiti comisie, ori, nu stiu, mai vorbim la telefon miercuri, va mai ganditi».
D.V.: Sigur ca da. Spui: «eu nu vin la DNA ca sa fac show televizat».
I.C.S.: El zice ceva de genul: «domn’e daca ai putea sa vii seara, ca e mai putina lume. Si zic: ba, si cine-mi spune ca nu ma asteapta presa la iesire? Sau ca nu o scapa pe surse»?
D.V.: Deci, inca o data, deci nu ai ce cauta la DNA, decat daca te ia legat.
I.C.S.: Ok, am inteles.
D.V.: Asa spui: «domn’e, daca veniti sa ma legati, vin. Daca nu, nu».
I.C.S.: Am inteles.
D.V.: Bine.
I.C.S.: Deci asta a aparut azi, astea doua. Iar, in rest, cum ii zice, facem curatenie in sistem.
D.V.: Foarte bine.
I.C.S.: Va spun sa stiti, ca l-am schimbat pe directorul de la SNC Ploiesti, sau il schimb astazi.
D.V.: Foarte bine.
I.C.S.: Si il schimb pe directorul de la Electrocentrale Deva.
D.V.: Foarte bine. Si da publicitatii.
I.C.S.: Pai asta facem acuma, comunicatele. Si mai reduc din numarul directorilor de la complexele energetice, ca erau 10. Intr-un complex o sa ramana 5, 6.
D.V.: Ok. Si nu uita ce-am vorbit ieri cu apa, cu…
I.C.S.: Aia merge inainte.
D.V.: Bine.
I.C.S.: Bine, sanatate. Multumesc de telefon.“
Sursa: Curentul
Abonați-vă la:
Postări (Atom)