Vaporul numit Romania

Acum la sfarsit de an România seamănă cu un vapor care se scufundă lent, dar sigur. În timp ce toţi pasagerii au luat cu asalt bărcile de salvare ca să-şi protejeze viaţa, echipajul îi cheamă să dea o mână de ajutor la pompele de evacuare a apei, pentru a menţine nava pe linia de plutire. Apelul marinarilor pare de-a dreptul ridicol, în condiţiile în care oamenii trebuie să se gândească acum doar la viaţa şi la bunurile lor. Nava nu mai reprezintă nici o miză.Întocmai ca marinarii care, după ce şi-au băgat singuri vaporul sub furtună, cer ajutorul pasagerilor, preşedintele şi premierul apelează acum frecvent la solidaritatea românilor. Emil Boc a cerut solidaritate săptămâna trecută după ce un angajat al TVR s-a aruncat în cap de la balconul sălii Parlamentului în care tocmai se pregătea să ţină un discurs. „Sunt vremuri grele, pe care toţi trebuie să le trecem cu solidaritate", a spus premierul, de parcă nefericitul acela ar fi vrut să se sinucidă nu pentru că l-au împins nevoile, ci ca să-i strice lui sărbătorile. „Să regăsim sensul profund al solidarităţii, puterea de a spera şi de a împlini împreună binele comun de care societatea are atâta nevoie", a spus şi Traian Băsescu în mesajul de Crăciun.Romania a devenit, dupa anul 1989, prizoniera a bunului plac si obiectul experimental al economiei de piata al unei minoritati snapane si fara scrupule, a unor neoameni ce-au secatuit-o de patrimoniu si de resurse materiale si energetice. Ca sa faci apel la solidaritate, azi, si in conditiile in care o minoritate de "malai-mare", cu burtile pline, si-au burdusit conturile cu banii din valorificarea la pret de dumping a fabricilor si uzinelor romanesti, mi se pare o jignire adusa inteligentei poporului roman. Cum sa ceri sacrificii poporului, dupa ce, in vremurile bune, ciocoii noului regim se infruptau din dezintegrarea industriei romanesti, asemeni hienelor din cadavrul cornutelor vanate, in numele asa-zisei economii de piata. Inainte de a avea nerusinarea sa apelezi la solidaritatea romanilor, este, cred eu, necesar sa se explice de ce s-a ajuns aici, de ce carmacii tarii, ce ne promiteau luna de pe cer in schimbul unui nenorocit de vot, ne-au bagat corabia nationala in mijlocul unui mediu absolut ostil si neprielnic pentru neofitii intrati cu capul inainte in "civilizatia consumului". De ce sa facem sacrificii atata timp cat nu stim cine a organizat si ordonat demolarea economiei romanesti. Buna, rea, performanta sau neperformanta, era a noastra si ne castigam o paine cinstita de pe urma ei. Si daca, prin absurd, poporul accepta sa faca, sau sa facem, sacrificii, in aceste conditii ce ne asteapta la capatul calvarului ? Romanul pare ca e batut de Dumnezeu sa fie obiectul sacrificiului si al experimentelor. Sacrifiicii cerea si Ceausescu, si inca dupa 50 de ani de comunism (sau socialism, ca nici nu mai stim ce era) pretins victorios in toate planurile sociale. Sa fie asta un blestem al romanilor, sacrificiul. Sa zicem, ipotetic, in prostia noastra, ca vrem sa fim solidari si dispusi la sacrificii, la noi sacrificii. Si, ma rog, cu cine sa fim solidari. Cu Voiculescu, cel care ne vinde margele colorate prin eterul antenelor, sadind in terenul cenusiu si fertil al novicilor samanta manipularilor fara rusine ? Cu Patriciu, care a luat caimacul la tot ce era vandabil in zacamantul de petrol? Cu Vantu, ca sa ne buzunareasca in continuare cu acceptul tacit al autoritatilor statului ? De ce sa fim solidari si sa acceptam sacrificii ? Ca sa aiba firmele PDL-lui sa ofere comenzi si sa puna strat de asfalt peste strat de asfalt; si asta numai asa ca sa ne aflam in treaba si sa-si umfle ciracii partidului bani din comenzile publice ? Sau ca sa aiba Videanu posibilitatea sa produca borduri pe banda rulanta si astfel sa-si inpuieze averea incomensurabila ? De ce nu se duce Basescu, sau marionata lui, Boc, sa vorbeasca de solidaritate si sacrificii celor pe care-i alimenteaza cu comenzi si-i tine in viata pe timp de criza pe perfuziile comenzilor publice ? De ce sacrificii sa faca numai poporul, solidari sa fie numai prostii dar o mana de pungasi, aciulati sau pripasiti pe langa macelariile publice, sa culeaga mereu roadele sacrificiilor ? Aceste intrebari, naive, le-as pune eu celor ce ne cer, cu nerusinarea celui cu piele obrazului ca talpa de pantofi, solidaritate si sacrificii, fara sa aiba bunul-simt sa explice poporului de ce ne-a bagat corabia (Romania) in furtuna oceanului si nu ne-a pazit de piratii ce bantuie marile si oceanele economiei de piata. Imi vine, auzind oferta de "solutii" a guvernului, in minte o parabola biblica, unde se povesteste ca un bogat (caci si atunci erau bogati, si apucaturie oamenilor erau asemanatoare) nu s-a indurat sa taie, pentru a sarbatorii un eveniment anume, din turma lui de oi (fara numar) una de sacrificiu, ci a recomandat unui sarman, care avea o sindura oaie, s-o sacrifice, la sindrofie, pe altarul solidaritatii. Romania nu mai poate si nu mai are cum sa fie solidarizata acum, fiindca exista doar noi, saracii, si ei, bogatii. Romania a devenit o tara segregata din punct de vedere emotional. Intre bogatii opulenti si saracii adusi la limita de jos a existentei nu poate exista notiune de "noi", si cu atat mai putin de solidaritate. E ca si cum mioarele s-ar solidariza cu lupii, oferindu-se, de buna voie, ca hrana pentru haitele flamande.....